Îmi iubesc corpul! Poate că ai să întrebi de ce este asta un secret?
Am fost, până de curând, destul de rușinată de corpul meu și nu mi-a păsat de el deloc. Am rezistat imens până și să am un corp, ce să mai spun despre a-mi iubi corpul. Când spun iubire a corpului vorbesc despre acel fel de a iubi în care îți simți corpul ca pe un organ sexual tot timpul și onorezi asta în totalitate. Modul de ați iubi corpul care atrage senzualitate și plăcere, felul de ați iubi corpul care vindecă și schimbă lumea!
Prin explorare profundă și căutând conștiință în fiecare arie a vieții mele, am descoperit cât de mult am inchis corpul, câtă judecată am ascuns și din câtă am funcționat.
Era atât de ascunsă că nici măcar nu am realizat că era acolo, doar am trăit în totalitate sub efectul acesteia.
Când cineva îmi admira corpul sau îi păsa de el, mai degrabă îl respingeam delicat sau nu așa de delicat decât să primesc, în timp ce, în același timp, îmi doream cu disperare să fiu admirată. Nebunie.
Când m-am căsătorit cu soțul meu am găsit un bărbat care mă iubea dincolo de toate limitările mele și de toată respingerea corpului și credința că e greșit. Toate judecățile și energiile pe care le-am ascuns în secret, dintr-o dată au devenit inevitabil evidente.
Când se întâmplat asta, corpul meu se aprindea și devenea mai energic și mai frumos și eu mă luptam cu rezistența și dorința. Nu am vrut să am o luptă răutăcioasă cu femeile de pe planetă și nici să fiu violată cu ochii de bărbați. Așadar, cea mai bună alegere a mea a fost doar să-mi închid corpul pentru a nu provoca situații dificile.
Am observat că de câte ori soțul meu voia să mă atingă și să mă îmbrățișeze puteam să găsesc un milion de motive pentru care nu voiam asta.
Era prea cald, eram prea plină, el mirosea urât, nu se făcea că eram în public, nu era timpul potrivit și așa mai departe, și așa mai departe.
Dar când într-adevăr m-am uitat mai profund la ceea ce am ales, am descoperit că ceea ce făceam de fapt era să îl împiedic pe soțul meu să îmi elibereze corpul.
De la a-mi excita corpul dincolo de punctul în care puteam să îl controlez și să îmi dea acces la toată energia, fericirea, plăcerea, grija și puterea pe care corpul meu le procesa.
Deci aveam două alegeri. Puteam să resping ceea ce aducea la lumină tot ceea ce a fost atât de ascuns, inconștient, pentru cât de multe vieți, care a creat durere în corpul meu? Sau puteam să mușc glonțul metaforic și să văd cum era viața dezbrăcată de rușinea corpului meu, greșeală și apărare.
Ce am descoperit au fost aceste judecăți ÎMPOTRIVA-corpului și programe bine ascunse în lumea mea care mă făceau să resping să am corpul meu frumos, bun, tolerant și care îmi dăruia în permanență.
Acea judecată ÎMPOTRIVA-corpului conform căreia corpurile sunt ceva de care să te rușinezi, grețoase și că cea mai mare parte a corpului meu era de neatins și, chiar și mai profund, aceste blocaje spre orgasm și plăcere care nu aveau nicio logică sau gând în ele, acestea doar apăreau oricând corpul meu era pe cale să fie prea fericit sau prea plin de plăcere și oprea întreaga petrecere.
De fiecare dată, când îmi doream să mă uit la locul de unde vin aceste limitări, era un câmp minat cu confuzii și emoții și, de obicei, sfârșeam prin a crea separare și opream oamenii să mă iubească, să le pese de corpul meu sau să mă ajute în vreun fel.
Partea cu adevărat tristă în asta este că acesta nu este un fenomen neobișnuit, acesta este un comportament și o realitate cumva universal împărtășită de multe femei și chiar bărbați.
Deci, cum poate trece cineva dincolo de aparent imposibila judecată și deconectare a corpului?
!!!!Introduc instrumentele pentru corp din Access Consciousness!!
Și, hai să-ți spun, chiar dacă te-ai bucurat de corpul tău până în acest punct, nu ai simțit nimic până ce nu ai primit acel mod de acces la corpul tău pe care îl creează aceste instrumente și procese pentru corp.
Dificultățile cu corpul care par imposibile dispar și apare la suprafață o ușurare, o bucurie și o energie grijulie.
Unul din lucrurile principale pe care le-am auzit de la tatăl meu (Fondatorul Access Consciousness), spunându-l mulți ani la rând a fost, "Viața este despre a obține măreția întrupării." Nu am avut niciun indiciu despre ceea ce voia el să spună cu asta până ce am început să dobândesc aceste incursiuni ale accesului la corpul meu.
Și nu vorbesc aici doar de corpul meu tangibil, cu piele și organe, știi, "acel corp". Vreau să spun, întreaga zonă a conștientizării pe care o întrupez, incluzând pământul și toate creaturile lui. Am început să mă prind cât de conștient era corpul meu și cât de mult din acea conștientizare am confundat-o ca fiind chestii ale corpului meu. Percepeam judecățile despre corp ale altor persoane și le luam acasă cu mine și le făceam ale mele în totalitate.
Când am început să întreb "Cui aparține asta?" m-a uimit cât de mult corpul meu prelua ceea ce eu nu recunoșteam ca fiind conștientizare.
Înțelesesem total greșit felul în care se afla corpul meu.
Corpul meu îmi spunea lucruri cu toată durerea și sentimentele pe care le avea, eu doar le-am interpretat greșit.
Încetul cu încetul disponibilitatea mea de a avea corpul a crescut, și toate viețile de greșeli sexuale și fizice, abandonare, trădare, blocaj, abuz etc, au început să se dezvăluie și ce am găsit dincolo de acestea era un corp fericit, care dăruia atât de mult, era așa de plin de bucurie și așa de plin de plăcere că aproape simțeam că e greșit. NU! AȘTEAPTĂ! Aceasta este judecata despre care vorbeam =))))))
Deci când este momentul pentru iubire a corpului și reverență, nu judecată a corpului și critică?
Cum ar fi dacă am schimba lumea cu felul în care ne întrupăm? Și dacă un corp cu adevărat fericit poate schimba lumea?
Ce dar dorește să îți dăruiască corpul tău, pe care îl poți primi acum? Chiar dacă este obraznic =)
CLICK AICI PENTRU A AFLĂ MAI MULTE DESPRE EVENIMENTELE CORPULUI LUI SHANNON ÎN ÎN ÎN ÎN TĂMÂND LUME